Trăim o viaţă extrem de trepidantă şi adesea impersonală. Uităm adesea de cei de lângă noi pentru că dorim să câştigăm mai mulţi bani, dorim să accedem în diverse funcţii...mereu dorim câte ceva. Şi, câteodată, se întâmplă ceva inexplicabil şi nimic nu mai contează. Dorinţele noastre rămân fără obiect.
Rămas bun, domnule Grunzac! Aţi fost un coleg deosebit. Sunt onorat că v-am cunoscut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu