Astăzi, m-am înscris în competiţia pentru preşedenţia Sindicatului Impact

M-am întrebat, aşa cum banuiesc că vă întrebaţi şi mulţi dintre dumneavoastră, de ce aş porni pe acest drum, inedit oarecum pentru mine, într-un context socio-economic extrem de nefavorabil pentru orice lider de opinie. Şi nu puţine au fost răspunsurile acceptate şi respinse ulterior, probate şi dezaprobate de-a lungul serilor lungi sau...a nopţilor foarte scurte. Îmi place să cred că, în prezent, motivaţia personală a rămas constantă şi poate fi împărtăşită şi dumneavoastră, colegilor mei din D.G.A.S.P.C. Botoşani.

Dacă prima parte a activităţii profesionale desfăşurate în D.G.A.S.P.C. a fost una de cunoaştere profesională şi dezvoltare personală, cea de a doua etapă concretizată în coordonarea activităţii la C.S.C.D. „Sfântul Spiridon” (C.R.C.H. cum îl cunoaşte toată lumea) m-a plasat în mijlocul problemelor legate de personal, cu toate aspectele pe care le presupune această activitate. Mai mult de atât, am fost nevoit să colaborez atât cu conducerea instituţiei cât şi cu cea a sindicatului, misiune deloc facilă mai ales în anumite momente din istoria recentă a D.G.A.S.P.C.. Primele interacţiuni cu cele două conduceri au fost cred definitorii pentru munca mea în acest centru. Atunci, am realizat că, pentru ca oamneii să se simtă respectaţi, protejaţi, fireşti, dezinvolţi, ajutaţi, informaţi, cel mai important apărător trebuie să fie şeful lor direct. Poate că stârnesc multe zâmbete cu subînţeles, murmur sau chiar dezaprobare făţişă. Este principiul după care eu m-am ghidat, nu este o reţetă universală. Nici nu mi-aş permite să dau sfaturi celorlaţi. Consider că fiecare om ştie foarte bine ce trebuie să facă. Important este să îl sprijini şi să îl susţii să facă ceeea ce îşi propune. Revin şi spun că, în aceşti termeni, mi-am propus eu să coordonez activitatea acestui centru, pe care, mai mult sau mai puţin subiectiv, îl consider ca fiind unul dintre cele mai dificile locuri de muncă din direcţie.

Poate se ridică o întrebare. „Bine, şi de ce nu rămâi unde eşti şi vrei să te implici într-un astfel de proiect de mare anvergură, mare consumator de timp, energie şi sănătate şi cu un succes foarte discutabil într-un an atât de greu şi după ce sindicatul a fost condus atâţia ani şi cu atâtea succese de d-nul Marius Orăşanu, un lider extrem de carismatic, un adevărat brand pentru mişcarea sindicală?”

Este o întrebare foarte bună care iarăşi mi-a influenţat ritmul circadian. În primul rând pentru că d-nul Orăşanu şi-a depus mandatul şi, în ciuda rugăminţilor atâtor colegi, refuză să revină asupra hotărârii sale (încă un motiv de respect), postul devenind astfel vacantat. În al doilea rând, pentru că sunt înscrişi alţi doi candidaţi din aceeaşi generaţie cu mine, foarte buni profesionişti şi cu calităţi umane deosebite, iar intrarea în competiţie cu aceştia nu face decât să mă onoreze indiferent de rezultat. Nu în ultimul rând, am luat această decizie pentru că, în această scurtă perioadă, mi-am construit câteva obiective care cred că pot fi puse în practică şi ar creşte unitatea şi coeziunea sindicatului într-o perioadă atât de dificilă.